Comunicarea este un cuvânt, ce vine din limba latină, care înseamnă „a împărți”. Comunicarea este schimbul de informații între diferiți oameni. Include schimbul de idei, concepte, imaginații, comportamente și conținut scris. Comunicarea este acțiunea de a da, a primi și a împărți informații prin vorbire, scriere, ascultare sau citire. Comunicarea este pur și simplu definită ca transferul de informații dintr-un loc în altul, de la un om la altul sau de la un grup la altul. Acest transfer de informații poate fi realizat în moduri diferite.
Comunicarea este un proces simplu, dar care prezintă complexitate în anumite aspecte. Diferitele modalități de comunicare și distanțele pe care este necesar pentru a transfera informațiile fac procesul complicat. Orice comunicare implică un emițător, un mesaj și un receptor. Acest lucru poate suna simplu, dar comunicarea este de fapt un subiect foarte complex.
După cum indică această definiție, comunicarea este dificil de definit într-o manieră concisă, deoarece este frecvent utilizată pentru a se referi la o gamă largă de comportamente diferite sau pentru a limita ceea ce poate fi inclus în categoria de comunicare.
O altă posibilă definiție a comunicării este actul dezvoltării sensului între entități sau grupuri, prin utilizarea semnelor, simbolurilor și convențiilor semiotice, suficient de înțelese reciproc. (wikipedia-https://en.wikipedia.org/wiki/Communication)
După cum arată această definiție, comunicarea este mai mult decât o simplă transmitere a informațiilor, întrucât necesită o acțiune cu succes pentru transmiterea unui mesaj, indiferent dacă este vorba de informații, idei sau emoții.
Expeditorul este personajul cel mai implicat, cu o înțelegere deplină a problemei pe care dorește să o transmită.
Pe de altă parte, receptorul nu știe neapărat despre emițător și subiectul informațiilor pe care intenționează să le furnizeze. Emițătorul „codifică” mesajul, într-un amestec de cuvinte și comunicare non-verbală, transmite iar receptorul o „decodifică”.
Așadar, pot exista mai mulți receptori, iar complexitatea comunicării înseamnă că fiecare poate primi un mesaj ușor diferit. Doi oameni pot înțelege lucruri foarte diferite în funcție de alegerea cuvintelor și / sau a limbajului corpului. De asemenea, este posibil ca niciunul dintre ei să nu aibă aceeași înțelegere cu emițătorul.
Comunicarea poate fi instinctivă. Cu toate acestea, în ciuda a ceea ce unii ar putea crede, o comunicare bună este o abilitate pe care trebuie să o studiezi și să o practici. Fără abilități excelente de comunicare, veți continua să vă străduiți pentru a-i face pe ceilalți să vă înțeleagă, veți avea dificultăți în a convinge oamenii și veți avea o influență redusă sau chiar deloc asupra a ceea ce alții gândesc și simt.
Comunicatorii buni ascultă cu atenție, vorbesc sau scriu clar și respectă opiniile diferite.
Transmiterea mesajului de la emițător la receptor poate fi alterat de o paletă largă cu circumstanțe, cum ar fi:
- emoțiile fiecăruia,
- nivelul cultural,
- mediul folosit pentru comunicație,
- locația fiecăruia.
Complexitatea este motivul pentru care abilitățile de comunicare bune sunt considerate atât de dorite de angajatorii din întreaga lume: o comunicare precisă, eficientă și fără ambiguități este de fapt, extrem de solicitantă.
A putea comunica eficient este poate cea mai importantă dintre toate abilitățile de viață pentru că ne permite să transmitem informații altor oameni și să înțelegem ce ni se spune.
Cum este o comunicare bună?
O comunicare bună înseamnă înțelegerea instrucțiunilor, dobândirea de noi abilități, adresarea de cereri, adresarea de întrebări și transmiterea cu ușurință a informațiilor. O bună comunicare presupune înțelegerea cererilor, adresarea de întrebări și transmiterea informațiilor cheie.
Câte tipuri de comunicare sunt?
Fiecare om are un stil unic de comunicare, un mod în care interacționează și schimbă informații cu ceilalți.
Există patru stiluri de comunicare de bază:
- Pasiv,
- Agresiv,
- Pasiv-Agresiv
- Asertiv.
Este important să înțelegeți fiecare stil de comunicare și de ce le folosesc oamenii. De exemplu, stilul de comunicare asertiv sa dovedit a fi cel mai eficient, deoarece încorporează cele mai bune aspecte ale tuturor celorlalte stiluri.
Când descompunem aceste patru stiluri, vom înțelege mai bine caracteristicile fiecărui stil, frazele standard și ceea ce le face unice.
1. Stilul Pasiv
Oamenii care folosesc stilul de comunicare pasivă acționează adesea indiferent, cedând în fața celorlalți. Comunicatorii pasivi nu reușesc de obicei să-și exprime sentimentele sau nevoile, permițându-le celorlalți să se exprime. Frecvent, lipsa unei comunicări externe a unui comunicator pasiv poate duce la neînțelegere, acumulare de furie sau resentimente. În același timp, acești comunicatori pot fi mai confortabili de a vorbi atunci când apare un conflict, deoarece cel mai probabil vor evita o confruntare sau se vor eschiva față de ceilalți.
Comunicatorii pasivi prezintă adesea o lipsă de contact vizual, o postură slabă a corpului și o incapacitate de a spune „nu”. Comunicatorii pasivi acționează, de asemenea, într-un mod care afirmă că „oamenii nu iau niciodată în considerare sentimentele mele”,permițându-le altora să-i intimideze sau să fie ignorați, vorbind încet cu o voce ezitantă sau cu limbajul corpului, privind podeaua sau ridicând umerii.
Dar comunicatorii pasivi sunt, de asemenea, ușor de înțeles, pe măsură ce îi urmăresc pe alții și „merg cu valul”.
Exemple de fraze pe care cei care folosesc un stil de comunicare pasivă le-ar spune sau ar putea să le creadă includ:
- “Sunt de acord cu orice vrei tu”.
- “Nu contează atât de mult”
- “Nu vreau sa fiu certăreț”
Comunicarea pasivă poate dăuna stimei de sine, precum și relațiilor. Dacă utilizați un stil de comunicare pasiv, ceilalți sunt mai înclinați să vă ignore nevoile, ceea ce vă poate face să vă simțiți răniți sau chiar supărați pentru că nu vă tratează mai bine.
2. Stilul Agresiv
Este adesea evident atunci când cineva comunică într-un mod agresiv, pentru că-l auzi, vezi sau chiar simți.
Stilul de comunicare agresiv este subliniat prin vorbirea cu o voce puternică ce comandă, menține un contact vizual intens și domină sau ține controlul celorlalți aruncând vina, intimidarea, criticarea, amenințarea sau atacarea acestora, printre alte trăsături.
Comunicatorii agresivi emit adesea comenzi, pun întrebări grosolan și nu-i ascultă pe ceilalți. Dar pot fi considerați lideri și impun respect celor din jur. Acești comunicatori se simt confortabil vorbind primul în conversație, indiferent dacă începe conversația sau vorbește în majoritatea timpului. Sunt văzuți de către ceilalți ca pe un lider, se asigură că întotdeauna au o voce și că punctele lor de vedere sunt auzite. Își mențin superioritatea în majoritatea relațiilor lor dinamice, nu-și arată vulnerabilitatea în anumite situații, vorbesc tare și nu le este teamă sa fie auziți de către ceilalți.
Exemple de fraze pe care le-ar folosi un comunicator agresiv includ:
- “Am dreptate și tu greșești”.
- “Așa facem noi”
- “Termină cu văicăreala”.
- “E vina ta”.
- “Rezolv și nu contează cum”.
Oamenii confundă adesea asertivitatea cu agresivitatea, deoarece implică să te înțelegi pe tine. Dar cele 2 sunt de fapt destul de diferite.
3. Stilul Pasiv-Agresiv
Oamenii cu stilul Pasiv-Agresiv sunt conștientI de nevoile lor dar uneori se străduiesc din răsputeri să le exprime și nu reușesc. În mediul lor, sunt conștienți că trebuie să pledeze pentru ei dar au nevoie de ajutor pentru a învăța cum. Au tendința de a-și satisface nevoile în situații extreme. Sunt într-o permanentă luptă pentru a echilibra propria pledoarie cu a altora, ce poate fi percepută manipulatoare de către ceilalți. Se tem de conflict și prin urmare îl evită simțindu-se victime în majoritatea situațiilor. Una din cele mai provocatoare si dificile situații pentru acești comunicatori este respectarea acordurilor.
Mai întâi își iau un rol pasiv, punând nevoile celorlalți înaintea lor, de teamă că vocea lor nu este suficient de bună, că oricum nu va fi auzită sau de conflict. În timp ce decizia lor finală poate părea că nu ia în considerare nevoile altora, conștientizarea și vinovăția pentru nevoile celorlalți cântărește foarte mult asupra minții și inimii lor. Cu toate acestea, acțiunile lor vor vorbi mai tare decât gândurile și sentimentele lor. Nevoile oamenilor pasivi-agresivi vor deveni atât de extreme încât vor acționa cu o capacitate redusă de comunicare directă în acel moment. Acesta este creierul lor primitiv care reacționează la stresul care a fost indus de la asumarea rolului pasiv. Rezolvarea conflictelor este adesea dificilă pentru persoanele pasiv-agresive.
- Aparând pasiv la suprafață, dar acționând subtil cu furie
- Exercitarea controlului asupra celorlalți prin utilizarea sarcasmului și a comunicării indirecte sau evitarea conversației.
- Considerare limitată pentru drepturile, nevoile sau sentimentele altora.
Comunicatorii pasivi-agresivi sunt cel mai probabil înclinați să comunice cu limbajul corpului sau cu o lipsă de comunicare deschisă către o altă persoană, cum ar fi acordarea cuiva a unui tratament ignorant, răspândirea zvonurilor în spatele oamenilor sau sabotarea eforturilor altora. Comunicatorii pasiv-agresivi pot părea, de asemenea, cooperanți, dar pot face în mod tăcut, contrariul.
Exemple de replici pe care comunicatorii pasivi-agresivi le folosesc.
- “Sunt de acord cu tine, dar nu fi surprins dacă se enervează lumea”.
- “Sigur că putem face cum doriți”. (Apoi face o mutră precum ar fi prostesc)
- “Ai facut foarte bine. Nu cred că observă nimeni greșeala asta”
4. Stilul Asertiv
Considerat a fi cea mai eficientă formă de comunicare, stilul de comunicare asertivă prezintă o legătură de comunicare deschisă, în timp ce nu este preponderent. Comunicatorii asertivi își pot exprima propriile nevoi, dorințe, idei și sentimente, luând în considerare și nevoile altora. Aceasta include confesarea cu adevărat a opiniilor, precum și susținerea propriilor drepturi.
Spre deosebire de comunicatorii agresivi, însă, aceasti oameni nu va călca în picioare drepturile și opiniile altora. Comunicatorii asertivi sunt capabili să echilibreze respectul față de ei înșiși, cu respectul față de ceilalți. Comunicatorii asertivi urmăresc ca ambele părți să câștige într-o situație, echilibrând drepturile cu drepturile altora.
Una dintre cheile comunicării asertive este folosirea declarațiilor „Eu”, cum ar fi:
- „Simt o frustrare când întârzii la o întâlnire”.
- „Nu-mi place să explic asta de nenumărate ori”.
- “Am auzit ce-ai spus”.
- “Aș aprecia tare mult dacă ai face….”.
- “Cum o putem scoate la capăt?”.
Indică proprietatea asupra sentimentelor și comportamentelor fără a da vina pe ceilalti. Comunicarea asertivă este, de asemenea, cea mai bună alegere, deoarece evită o mulțime de izbucniri emoționale care sunt predominante cu celelalte tipuri de comunicare. Este mai ușor să rezolvi problemele atunci când apar. Cu toate acestea, poate fi dificil să rămâi pe drumul cel bun, mai ales atunci când ai de-a face cu diferite tipuri de comunicatori. Este important să evitați apărarea și să încercați să rămâneți cât mai obiectiv posibil. Este posibil ca ideea altcuiva să fie cu adevărat mai bună decât a voastră. Pe de altă parte, este posibil să aveți cea mai bună idee în cameră, iar comunicatorul asertiv va pleda pentru aceasta.
Cum să devii un comunicator asertiv?
Dacă comunicarea tocmai se blochează, comunicatorul asertiv poate fi nevoit să oprească conversația și să o programeze o altă dată când temperamentele nu se încing. Cel mai bine este să validați experiențele și sentimentele celorlalți spunând lucruri de genul:
- „Am priceput de ce vă simțiți așa”.
Aceasta înseamnă că comunicatorul asertiv trebuie să fie, de asemenea, dispus să audă ce au de spus alții și este posibil ca alții să aibă puncte bune. Acest tip de comunicare este eficient, deoarece ambele părți sunt dispuse să se uite la sine și să se schimbe sau să facă compromisuri atunci când situația o cere.
Rețineți că majoritatea dintre noi nu folosim un singur stil de comunicare în fiecare interacțiune, ci sunt pur și simplu instrumente pe care le puteți folosi pentru a comunica. În general, comunicarea asertivă este cel mai probabil să ducă la relații respectuoase și pe termen mai lung. Deci, acesta este stilul pentru care trebuie să ne străduim în majoritatea situațiilor.
Cu toate acestea, comunicarea pasivă și agresivă ar putea funcționa mai bine în unele situații.
De exemplu, dacă simțiți teamă că sunteți pe punctul de a fi rănit, comunicarea pasivă poate ajuta la dezamorsarea situației, iar comunicarea agresivă ar putea împiedica agravarea problemei. În timp ce stilul de comunicare pasivă poate fi de ajutor, atunci când oamenii îl împerechează cu agresivitate subtilă, stilul pasiv-agresiv este susceptibil să interfereze sau să submineze relațiile sănătoase.
Acordarea atenției situației în care vă aflați și gândirea la diferitele tipuri de stiluri de comunicare din care trebuie să alegeți, vă poate fi de ajutor în viața de zi cu zi. A fi atent la nevoile tale, precum și la nevoile altora, te va ajuta să navighezi mai bine la ceea ce este necesar în acel moment. Oricare stil de comunicare are avantajele și dezavantajele sale iar cântărirea argumentelor pro și contra va promova un rezultat mai bun.
Pentru a obține o înțelegere mai profundă a avantajelor și dezavantajelor fiecărui stil de comunicare, încercați să jucați roluri fiecare stil o dată pe săptămână. Evaluați cum este să ieșiți din zona dvs. de confort, faceți un inventar al modului în care reacționează ceilalți la dvs. și apoi la sfârșitul săptămânii treceți la următorul stil la alegere. Așezați-vă cu un prieten bun sau cu un confident de încredere, informați-l despre experiența dvs. recentă, cereți-i propriul feedback despre fiecare stil pe care l-au experimentat de la dvs. Aceste informații și activități sunt despre a vă ajuta să aveți o reflectare sinceră a stilului dvs. actual de comunicare și a modului în care funcționează cu adevărat pentru dvs.
·