Parchetele/Tribunalele sunt Instanțe Administrative

Sistemul judiciar cuprinde două tipuri de instanțe;  „instanțele administrative” corporative și  „instanțele de evidență” în Drept Comun. Un judecător într-o „instanță administrativă” nu acționează judiciar, ci ca administrator pentru a soluționa litigiile contractuale. Un judecător dintr-o „curte de evidență” stă judiciar alături de „jurații poporului” pentru a remedia prejudiciul adus altor oameni vii. Instanțele sunt prezenți cu „judecători din listă comercială”, dintre care unii sunt desemnați drept judecători „jurati” capabili să facă parte dintr-o „curte de înregistrare” de Drept Comun.

Dreptul Comun recunoaște drepturile LEGITIME deținute de bărbații și femeile în viață.
Statutele prescriu Legislație pentru administrarea „Persoanelor” JURIDICE artificiale.(Persoana CNP)

„Instanțele Administrative” statutare sunt pentru comerț, în practică (de facto).

Este un loc cu servicii bancare corporative care oferă „un serviciu de soluționare a litigiilor pentru părțile consimțitoare”, în care bărbații și femeile în viață consimt (fără să vrea) să fie parte (alăturată) unei „persoane juridică” artificială, obligată să regleze conturile contractelor comerciale (de aderare). Judecătorul nu este „judiciar”, ci acționează ca „ofițer administrativ” corporativ. „Instanțele administrative” nu sunt sancționate de Parlament și nu fac parte din legile și uzanțele de drept ale tărâmului. Toate „instanțele administrative” sunt ILEGITIME deoarece nu au un juriu prezent.

ORICE TRIBUNAL FĂRĂ JURIU PREZENT ESTE TRIBUNAL ADMINISTRATIV!
„Legea este absolut clară cu privire la acest subiect. NU există autoritate pentru instanțele administrative
în această țară și nu poate fi adoptată nicio lege care să le legitimeze. – Legea lui Halsbury 2011

O „curte de înregistrare” de Drept Comun este pentru justiție cu un juriu, în drept (de jure).

Este un loc cu dovezi penale din lumea reală, în care un juriu format din colegii cuiva examinează ceea ce este adevărat, în fapt, pentru a determina ce este corect sau greșit, drept și cinstit. Părțile sunt bărbați și femei în viață, iar deciziile lor încearcă să remedieze prejudiciul sau pierderea suferită de una sau mai multe părți vătămate și să ofere protecție oamenilor vii și comunității lor în viață. Judecătorul stă „judiciar”. Singurul loc de „justiție” pentru un bărbat sau o femeie în viață este o „curte de înregistrare” de Drept Comun, sancționată constituțional, cu un juriu format din colegii juraților.

O instanță de Drept Comun, cu un juriu,
este singurul loc al „Justiției” pentru un bărbat sau o femeie în viață.

Instanțele Administrative funcționează pe ipoteze și prezumții

Administratia face prezumția că „acționați” în „alăturare” cu NUMELE „persoană artificială”. Când răspundeți la NUME, vă alăturați acțiunii care implică NUMELE, astfel încât bărbatul/femeia și NUMELE să fie alăturați într-un singur caz. Dar acel caz este în comerțul de ficțiune juridică, în jurisdicția Amiralității Maritime, care este Dreptul Internațional al Mării. După ce s-a alăturat cazului prin „acordul prin conduită”, există prezumția de „agenție implicită” pentru nava NUMELE (adică JOHN DOE) pe marea comerțului, inclusiv disponibilitatea dvs. de a-și achita obligațiile contului în instanță în calitate de administrator al Moșiei Fiduciei, al navei (adică MR JOHN DOE TRUST).

Întrucât, în calitate de bărbat/femeie conștient, sunteți agentul de control de drept, Beneficiarul, Executorul/Executor pentru MR JOHN DOE TRUST. Nu sunteți administratorul responsabil.

Toată jurisdicția legală curge din consimțământul unui bărbat/femeie de a fi parte la o „persoană artificială” NUME. Fără consimțământ, nu poate exista decât „prezumția” de consimțământ. Deci, atunci când „refuzi prezumția”, ei nu au jurisdicție și nu pot continua. Orice acțiune ulterioară este frauduloasă.

Pentru a respinge prezumția este necesar doar să corectați greșeala din NUME.

Prezumția este o regulă de drept care permite unei instanțe să presupună că un fapt este adevărat până în momentul în care există o preponderență (pondere mai mare) a probelor care infirmă sau depășește (respinge) prezumția. Fiecare prezumție se bazează pe un anumit set de fapte aparente asociate cu legi, logica, raționament sau drepturi individuale stabilite. O prezumție este respinsă prin faptul că poate fi respinsă prin probe în fapt. Se pot prezenta fapte pentru a convinge judecătorul că prezumția nu este adevărată.

Jurisdicția este peste NUME, răspunderea este atașată NUMELUI,
Așa că corectați „greșeala în problema NUMELE”