Povara dovezii este a celui ce afirmă
Povara revine întotdeauna părții ce afirmă un fapt sau o lege pentru a dovedi ceea ce afirmă. Nu este niciodată treaba ta să infirmi ceea ce el afirmă! ONUS PROBANDI, dovezi. Este o regulă generală ca partea care susține afirmativitatea oricărei propoziții trebuie să o dovedească.
Cine trebuie să facă ce și de ce?! Trebuie să înțelegeți cine are sarcina probei… și de ce contează! Dacă ești dat în judecată, cealaltă parte are sarcina probei. Dacă cealaltă parte depune o moțiune, ei au sarcina probei. Dar, uneori, povara se mută înainte și înapoi. A ști cine are povara este esențial. A ști cum să schimbi „sarcina” înseamnă putere de a câștiga!
Nu fi victimizat de către avocații care te păcălesc să crezi că „sarcina” este a ta, făcându-te să te chinui să „infirmi” un fapt sau aplicarea legii… când povara nu este asupra ta!
Gândiți-vă cum acest lucru poate fi aplicat cazurilor de executare silită sau la carduri de credit! Un creditor de credit (Imprumutantul) afirmă că presupusul său debitor (Imprumutatul) este dator și mult prea des presupusul debitor își învârte „roțile” încercând să dovedească că nu datorează. În loc să-l oblige pe creditor să dovedească ceea ce pretinde sau să fie „scuzat”!
ACCEPTĂ, NU TE CERTA, DOAR CU VERIFICARE. ACEASTA ESTE PUTEREA ADEVĂRATĂ. ADUCEȚI CEVA PENTRU A DOVEDI CEEA CE SPUNEȚI.
Povara dovezii revine reclamantului. Dacă respingi fiecare punct cu dovezi, înseamnă că te cerți și vei pierde. Rămâi în onoare, acceptă cu verificare. Întoarce înapoi povara dovezii asupra lor. Nu este vorba despre tine, ci despre ei.
Maxima legii:
Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat.
Povara probei revine celui ce afirmă, nu celui care neagă.